Erau tineri, frumosi, puternici, visatori si pasionati. Sportul le dadea speranta si un loc unde puteau sa fie liberi.Acum, dupa 40 de ani, sunt cam ruginiti, sunt bunici si inca mai fac glumite ca in tinerete, in speranta ca se pot intoarce o clipa in trecut
Unii dintre ei,mai norocosi poate, au mai ramas in lumea sportului sau ca accesorii ale unui sistem dependent de ceva si se invart, pentru o viata mai buna, in undergroundul acestuia.
Altii au terminat scoli inalte si si-au urmat destinele, ramanand doar fani nostalgici ai unui sport pentru lorzi, practicat de golani, asa cum zicea cineva.
Cativa privesc din ceruri, dandu-si coate si poate facand pariuri pe viata celor ramasi.
Cert este ca intalnirea organizata de Asociatia internationalilor de rugby cu sprijinul Federatiei romane de Rugby saptamana trecuta a fost emotionanta.Actiunea in sine a facut parte din editia a doua a „Turneului amintirilor” si a facut posibila intalnirea a patru generatii de juniori nationali, 73-76, pentru a omagia contributia acestor juniorate care au dat mari nume rugby-ului romanesc.
Barladeanul nostru, junior la Rulmentul, a fost remarcat si selectionat pentru echipa nationala in 1974, pe vremea cand echipa era pastorita de Viorel Calin si Marin Rainea, pentru turneul de la Albi, din Franta. Echipa s-a comportat eroic, dupa meciuri dramatice cu echipe mari, au devenit vicecampioni europeni.Din pacate, nu au stat sa isi primeasca binemeritatele medalii pentru ca in tara fususe marele cutremur de pe 4 martie si au zburat imediat spre casa.
Gestul de laudat al FRR de la acest eveniment a fost ca medaliile castigate cu truda atunci le-au fost inmanate, simbolic ,acum. Emotionant sa vezi ditamai oamenii cu parul alb lacrimand ca niste copii!
Povestea barladeanului nostru a continuat la Poli Iasi, timp in care a terminat facultatea de constructii, si apoi din nou la Rulmentul. Meciurile lui s-au mutat usor ,usor pe stadioanle zecilor de blocuri pe care le-a construit pentru barladeni si pe langa care trece acum zamband, ca un adevarat invingator ce este.
De atunci, a mai primit multe medalii. Din inima, cu drag, de la familie, prieteni si iubitori ai rugby-ului. Pentru noi toti, el este inca un campion!
La multi ani, dragul meu Firel Dima!
calatoriprinlumeamare 