Ma intreb uneori  cum o fi in Rai. Nu pentru ca as avea vreo speranta sa ajung pe acolo cand imi voi incheia trecerea prin aceasta viata. Numai amintindu-mi cate injuraturi am debitat si cate rautati am gandit uneori, sunt sigura ca nu voi putea   zburda cu heruvimii!!! 

Din fericire, pot spune  ca ma consider printre norocosii care au avut parte sa vada Raiul  chiar pe Pamant!

Intamplator,  alertata fiind de  prieteni de nadejde  din travel blogging, am gasit niste bilete de avion la un pret ridicol de mici, pe ruta Dubai Manila. Cam 65 de euro, round trip. Nu am mai stat sa socotesc si sa analizez prea mult detaliile. mi-am fixat o perioada cand puteam calatori, care era fix peste 10 luni, si am insfacat biletele, bazandu-ne pe teoria ca vedem noi cum vom face rost de bani pana atunci si vedem noi ce e de facut prin imprejurimile Manilei.

Philippines-map

Despre Philipine stiam doar ca e pe undeva prin Asia, ca e tara cu cei mai multi catolici din lume si ca are o multime de insule, cam 7000 de bucati si ca cea mai cea dintre toate este insula Boracay, cu apusurile alea de wallpaper. Si ca Manila are una dntre cele mai mari rate de infractionalitate juvenila din lume. Cam atat, pana m-am apucat de citit.

Republica Philipine are aproape 100 de milioane de locuitori, si numai  880 de insule sunt locuite, deci e destul de inghesuiala pe acolo. Descoperita fiind de Magellan, in 1521, care a debarcat cu surle si trambite in Cebu, tarisoara asta a stat sub papucul spaniolilor vreo 300 de ani, pana in 1898, cand si-a proclamat independenta. A fost apoi si prin jurisdictia americanilor, iar japonezii si-au bagat si ei nasul pe acolo in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Oricum, acum s-au mai linistit apele, desi au o treaba nerezolvata cu China, dar asta e alta socoteala!

Cei de la Cebu Pacific Airlines ne-au scos din casa si ne-au pus pe drumuri pana acolo.

E drept ca au plecat cu o intarziere de vreo 7 ore din Dubai, dar asta nu a fost chiar rau, dupa doua zile pe care le-am petrecut bantuind prin Abu Dhabi, poveste pe care o puteti citi aici Abu Dhabi-orasul nababilor.

Am petrecut  timpul in aeroportul din Dubai, lenevind, scormonind prin dutty free si cercetand natura umana. Natura care la un moment dat mi s-a parut cunoscuta. Un grup de tineri plictisiti si galagiosi, tolaniti pe podeaua oarecum curata de la poarta de imbarcare, veseli si smecheri nevoie mare. Cand i-am auzit vorbind- in gura mare, evident!- mi-am dat seama ca sunt de-ai nostri si mergeau in aceeasi directie , cu acelasi avion. Ma gandeam ca taman bine, poate ca mai imi fac un upgrade la informatii, judecand despre cate chestii tehnice de ultima generatie manevrau prin  aeroport. Ulterior , s-a dovedit ca nu prea aveau habar de nimic si intr-un final ne-am intalnit a doua zi seara la statia de ferry, insa ei erau mai saraci cu cate 100 de dolari fiecare!!!

652x450_69d202fc9816ea0124150826018750

Dupa vreo 4 ore de bantuit prin aeroport, mi s-a facut foame. Mi-am amintit ca ar trebui sa avem  mancarea asigurata, dupa atatea ore, dar aparent, nu misca nimic. Abia inainte de imbarcare, care a fost anuntata si anulata de vreo 3 ori, am zarit intr-un colt cateringul de la Emirates, care alerga dupa pasageri sa le dea cate ceva de mancare. Cum treceai pe langa ei, cum te trezeai cu o plasuta plina de niste lucruri aburinde si niste sticle de apa! Asa se face ca ne-am pomenit cu vreo 3 portii de fiecare, pe care le-am carat cum am putut in avion si pe care ulterior le-am mai impartit si noi muritorilor de foame din timpul zborului.Oricum, eu nu am reusit sa rezerv masa pentru zbor pe site-ul  stufos al celor de la Cebu Pacific, care te taxeaza pentru o multime de chestii intr-un singur clik , asa ca orezul frumos mirositor si carnita de nu stiu ce animal au prins foarte bine!

Anyway, am pornit spre Asia din nou. Iubesc destinatia asta, ma simt in Asia libera si  fericita, oricat de greu imi este cate o data sa rezolv cate o chestie sau sa inghit cate o teapa! Imi plac oamenii de acolo, imi place natura, imi place mancarea asiatica, imi plac marea, oceanul, pestii, barcile, apusurile si ritmul de acolo.  M-as muta in Asia oricand, cu casa, cu catel ,cu purcel, cu job, cu tot!

Dar sa revin la saga filipineza….Evident ca am pierdut legatura interna spre insula Boracay dupa o asa intarziere. Insa am avut inspiratia de a rezerva toate zborurile interne tot cu Cebu, in ideea ca treburile interne se rezolva mai repede. Buna inspiratie, mai ales ca toate zborurile  domestice pe care le-am avut au fost la scandalosul pret de 100 de pesos , adica 2 dolari! O astfel de aliniere a planetelor , eu nu am mai vazut niciodata!!!

tumblr_mkwcekjPnm1rbi4imo1_1280

Asa incat, inainte de a lua stampila de intrare in tara, am trecut pe la biroul de tranzit al companiei, pregatita fiind de scandal. Acolo, toata lumea amabila, buna vorbitoare de engleza, rabdatoare cu moldo-englishul meu. Ne-au dat pontul cu shutlle-ul intern pentru terminalul T3 de unde operau zborurile domestice, amplasat la un colt de aeroport, pe care nu l-am fi gasit nici intr-o  mie de ani, daca nu ma luam la harta cu fortele de ordine, care nu ne mai permiteau accesul in terminalul de sosiri, odata ce greseai si ieseai din el.Totul e atipic si complicat si haotic in aeroportul din Manila. Cred ca acest aeroport nu ar fi putut exista  in Europa!!!  Cea mai buna chestie este insa ca personalul este atat de amabil si de doritor sa te ajute, incat este imposibil sa nu gasesti o solutie la orice problema!

14883243444_12fbef7b82_c
Terminalul T3

Terminalul T3 este un terminal pe care s-au mutat zborurile interne ale companiilor low cost si care fac legatura dintre Manila si principalele  insule: Cebu, Palawan, Boracay, Davao, etc. Shuttle bus-ul intern a zburdat  printre avioane, ocolind bagaje, asteptand decolari si claxonand personalul ce manevra pe piste.Am ajuns in T3 in 10 minute iar acolo am asteptat intr-o sala cu AC pana cand cineva a venit si ne-a invitat la o plimbare de vreo 10 minute printre avioane, pe jos, pana la o cursa care avea intarziere si mai avea cateva locuri libere. Ne-am urcat  in avion si  am decolat spre Boracay, fara a mai apuca sa realizam ce ni se intampla! Oricum, eram pe drumul cel bun, Paradisul era atat de aproape!

Insula Boracay nu are aeroport propriu. Ea este deservita de 2 aeroporturi micute aflate pe insule invecinate:Caticlan si Kalibo.Caticlan este la o aruncatura de bat de statia de ferry, care te va duce in insula, iar Kalibo este cam la o ora si jumatate de mers cu masina de ferry. Caticlanul nu are o iluminatie corespunzatoare a pistei pentru a fi folosit si noaptea, astfel incat dupa ora 19 , traficul aerian este inchis. De multe ori, daca sunt intarzieri la decolarea din Manila si avioanele nu se pot incadra in timp, ele sunt deviate catre Kalibo. Miscarile intre aeroporturi si ferry par a fi complicate, dar nu sunt. In haosul si aglomeratia de pe acolo, totul insa este relativ organizat si cel mai rau lucru ce ti se poate intampla este sa dai ceva mai multi bani la transfer, dar nu moare nimeni din 2 dolari in plus!!

caticlan-jetty-port-terminal

Noi am luat cursa de la Cebu direct pe Kalibo, ca sa nu mai incurcam borcanele .Dupa aproape o ora de zbor, iata-ne ajunsi  in Kalibo, cu cartele de Philipine in buzunar, rucsacul in spate si  pofta de   vacanta!

Hello, Asia, nice to meet you again!

Dar distractia era abia la inceput!!!