M-am gandit intai sa scriu despre Haloween in seara asta de toamna ploioasa. ca se potrivea si era de actualitate. Si da bine, e in trend si mai faceam si eu niste trafic pe blog. Dar m-am razgandit. Da-l dracului de trafic. Pardon de expresie!

Eu nu am nici o problema cu Haloweenul.Asa cum nu am nici cu Sfantul Valentin. Imi plac bostanii grasuti si decupati, asa cum ador si placinta de bostan. Imi plac florile si ciocolata de Sf. valentin tot atat de mult ca si florile pe care le primesc in timpul anului, culese de pe camp sau din gradina.Ce daca ne jucam de-a dragostea de mai multe ori pe an? Ce daca ne costumam in vrajitoare si zombi?

Mai grav este ca oamenii care au pierdut fiinte dragi in tragedia din clubul Colectiv nu vor mai da jos niciodata costumatia neagra de pe trupul si din sufletul lor. Mai grav este ca  cicatricile de pe trupurile si din amintirile celor care au supravietuit vor fi adevaratele schelete din viata lor.Spiritele tinerilor morti nu vor putea fi linistite cu cateva bomboane…fie ele sociale sau politice.Si atunci ma gandesc ca sistemul acesta in care suntem prinsi ca intr-o capcana, este adevaratul Halowwen, pe care il purtam cu noi in fiecare zi si in potriva caruia nu luam atitudine.

Priveam cu durere la covorul de candele din fata clubului si a celor ce isi plangeau copii, admirandu-le puterea  cu care au putut trece peste asta si suprevietui. Eu nu cred ca as fi avut resurse sa mai vreau sa traiesc daca fiului meu, Doamne fereste, i s-ar fi intamplat ceva. Si ma gandeam cat de josnici si de ticalosi au putut fi cei care au ascuns la momentul respectiv cangrenele sistemului sanitar din Romania si au participat astfel la moartea atator oameni.Si cat de nepasatori sunt cei din administratia locala si centrala daca intr-un an nu s-a facut mai nimic…un fel de „ursul trece, cainii latra” si mai vedem noi pe urma. Si mi-am dat seama ca traim vesnic intr-un Haloween, cu masti hidoase si morti vii…care ne reprezinat de fapt!